marcaje de siguranta

Marcajele de conformitate

Toate produsele disponibile în Uniunea Europeana ar trebui să fie sigure. Acestea sunt acoperite de obligația generală de securitate a produselor. Anumite produse afișează totuși un marcaj care indică recunoașterea suplimentară: marcajul de conformitate.

1. Ce este marcajul de conformitate?
Reprezintă certificarea că un produs este în conformitate cu toate normele prevăzute de marcajul aplicat.
Un asemenea marcaj nu poate fi aplicat decât după verificarea, de către fabricant, a unei serii de parametri referitori la siguranța, calitatea, impactul unui produs sau al unui serviciu asupra mediului înconjurător etc.
Respectarea sau nerespectarea acestor parametri este determinată prin supunerea produsului la o examinare a cărei derulare este strict reglementată.
Marcajele de conformitate permit o evaluare și, dacă este necesar, o ameliorare a siguranței și a calității produsului sau a serviciului.
Aceste marcaje pot, într-adevar, să stabilească norme mai stricte decat legislația.
Aplicarea unui marcaj de conformitate pe un produs sau pe un serviciu nu înseamna totuși că trebuie să fii mai putin atent și că nu trebuie să iei toate precauțiile necesare. Într-adevăr, marcajul nu reprezintă decat o prezumție de conformitate, din două motive:
Respectarea normelor este stabilită de fabricant, controalele avand loc la întamplare și după fabricarea produsului.
Testele se fac pe un eșantion și nu pe toate produsele.
De altfel, este posibil ca normele stabilite să fie insuficiente.

2. Ce este marcajul CE?
Este marcajul “conform cu normele CE“ (Comunității Europene) care certifică faptul că un produs este conform cu normele stabilite de Uniunea Europeană și care sunt comune tuturor Statelor Membre.
Aceste norme garantează securitatea produselor puse pe piața europeană.
Totuși, dacă un Stat Membru constată că un produs prezintă un anumit pericol (prin intermediul sistemului său național de supraveghere a pieței), îl poate interzice chiar dacă produsul poartă acest marcaj.
O asemenea masură face obiectul unui control la nivel european.

3. Când este obligatorie aplicarea marcajului CE?
Acest marcaj trebuie să apară pe toate jucariile și produsele electrocasnice comercializate în cadrul Uniunii Europene sau pe ambalajul lor.
Absența și abuzul de marcajul CE pot atrage sancțiuni.
Aplicarea obligatorie a marcajului conferă acestor două categorii de produse o garanție specifică în materie de siguranță și calitate.
Obligația generală de securitate

În fiecare an, noi produse sunt puse pe piață. Unele dintre acestea se pot dovedi periculoase în utilizare (de exemplu, artifiicii sau jucării care au componente ce ar putea răni copiii). Pentru limitarea riscurilor, legislația impune ca produsele comercializate să fie sigure.

1. Ce este un produs sigur?
Este un produs care nu prezintă nici un risc sau numai riscuri reduse, compatibile cu utilizarea sa și considerate acceptabile pentru un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței consumatorilor.
Un produs este considerat sigur dacă este conform dispozițiilor specifice referitoare la siguranța sa.
Exista o serie de reglementări care privesc anumite categorii de produse specifice, precum jucăriile, ascensoarele etc.
În absența unor astfel de reglementări un produs este considerat sigur atunci când răspunde așteptarilor legitime privind securitatea ale consumatorului care utilizează produsul în condiții normale sau rezonabil previzibile, în special asupra utilizării de către copii, instalării, punerii în funcțiune sau întreținerii.
Anumite criterii permit verificarea îndeplinirii acestei condiții.
Se presupune, de asemenea, că un produs sigur nu aduce atingere sănătății persoanelor.

2. Cum este asigurată securitatea?
1. Obligația generală de securitate
Toate produsele comercializate în cadrul Uniunii Europene trebuie să fie sigure.
Aceasta obligație se aplică tuturor produselor și tuturor serviciilor susceptibile de a fi utilizate de către consumatori, indiferent că le sunt destinate direct sau că le sunt puse la dispoziție indirect, de exemplu în cadrul unei prestări de servicii.
Obligația este impusa atât producătorilor, cât și distribuitorilor:
- Producătorii trebuie să ia masuri adecvate astfel încât, într-o ordine descrescatoare a priorităților, să elimine riscurile privind utilizarea normală sau rezonabil previzibilă a produselor pe care le comercializează, să le reducă și să-i informeze pe consumatori asupra acestor riscuri. Aceste măsuri pot lua forme diferite (retragerea produselor de pe piață, furnizarea unor instrucțiuni de utilizare clare și detaliate etc.).
- Distribuitorii nu pot comercializa produse despre care știu sau ar fi trebuit să știe, pe baza informațiilor pe care le dețin, că nu satisfac obligația de securitate. Nu sunt vizați decât distribuitorii a căror activitate nu are efect asupra caracteristicilor de siguranță ale produsului.
Sunt stabilite măsuri de supraveghere pentru controlul conformității produselor cu aceasta obligație de siguranță.

2. Informații care trebuie oferite
Producătorii trebuie să transmită consumatorilor toate informațiile utile astfel încât acestia să poată evalua și preveni riscurile inerente ale utilizării produsului. Aceste informații permit consumatorilor să-și ia anumite precauții.
Pentru a putea furniza informații complete, producătorii trebuie să ia masurile necesare pentru a cunoaște:
- riscurile inerente ale unui produs în timpul utilizării sale normale și
- riscurile rezonabil previzibile atunci când nu sunt imediat perceptibile fără un avertisment adecvat.
Mai mult, trebuie luate măsuri pentru a asigura trasabilitatea produselor.
In acest fel, este posibilă cunoașterea alcăturirii lor exacte și a regulilor respectate în cursul fabricării.

3. Răspunderea pentru pagubele generate de produse cu defecte
Orice producător al unui bun mobil defect este obligat să repare pagubele provocate integrității fizice sau bunurilor unei persoane, indiferent dacă a existat sau nu o neglijență din partea acestui producător.

3. Ce se întamplă în cazul serviciilor?
Și prestarea serviciilor poate prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, de exemplu un accident produs ca urmare a lipsei de supraveghere în cazul unei activități sportive periculoase sau un accident de tren.
În România prestatorii de servicii au două obligatii generale de siguranță:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse și proceduri sigure și, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate și/sau certificate și să anunțe imediat existența pe piață a oricărui produs despre care au cunoștință că este periculos;
- să presteze numai servicii care nu afecteaza viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
De asemenea, au fost elaborate acte normative care privesc securitatea în anumite sectoare, cum ar fi parcurile de distractii etc.
Accidentele casnice sau din timpul liber

Ce înseamnă expresia “accidente casnice sau din timpul liber“?
Sunt toate accidentele care nu intră în categoria celor de automobil și a celor de muncă. Poți să le cazi victimă acasă, în timp ce te distrezi, în vacanță…
Aceste accidente sunt foarte frecvente și încă insuficient cunoscute.
Totuși ele reprezinta una din principalele cauze de mortalitate și provocatoare de răniri invalidante, în același fel cu accidentele rutiere și cele profesionale.

1. Care sunt principalele cauze ale acestor accidente?
Accidentele sunt provocate în principal fie de defectul sau de uzura unui produs, fie de utilizarea normală (eroare umană), fie de un mediu care nu este securizat, fie de o combinație a acestor factori.

1. Defectul sau uzura produsului
Anumite produse nu respectă obligația generală de siguranță sau prezintă un defect de proiectare. În acest caz, se poate întampla ca un produs, utilizat în mod normal sau utilizat într-un mod rezonabil previzibil, să constituie cauza directă a unui accident.
O asemenea situație este inacceptabilă.
Consumatorii sunt în drept să se aștepte ca produsele comercializate să fie sigure, în cadrul unei utilizări normale. Producătorul și/sau vânzătorul pot răspunde direct în aceste cazuri.

2. Factorul “eroare umană“
Uneori, consumatorii utilizează un produs într-un mod necorespunzător. Adică utilizarea nu se face nici conform recomandărilor fabricantului, nici într-un mod rezonabil previzibil. Probabilitatea unui accident este în acest caz mai mare. Producătorul și/sau vanzatorul nu pot fi făcuți răspunzatori într-o asemenea situație.
Exemplu: O persoană vrea să schimbe un bec, care este conform, cu mâinile umede. Se electrocutează și moare.
Siguranța consumatorilor înseamnă mai mult decât siguranța produselor și a serviciilor!

2. Cum pot fi evitate aceste accidente?
Rolul autorităților
a) Supravegherea pieței: Autoritățile trebuie să vegheze la respectarea obligației generale de siguranță. Ele trebuie să supravegheze piața și să se asigure că toate produsele comercializate respectă acestă obligație.
b) Stabilirea regulilor de siguranță pentru produsele și serviciile care prezintă riscuri mai mari: O analiză a datelor privind accidentele poate releva nivelul mai ridicat de pericol pe care îl prezintă anumite produse sau servicii. În acest caz autoritățile trebuie să adopte normele necesare pentru a garanta un nivel ridicat de siguranță pentru aceste produse și servicii.
c) Informarea consumatorilor: Consumatorii trebuie să fie suficient informați asupra posibilei existențe a unor produse periculoase și asupra pericolelor inerente utilizării acestora.
Rolul consumatorilor

Un produs nu poate fi nicodată sută la sută sigur sau periculos. Chiar și un produs foarte sigur poate provoca accidente, dacă este utilizat necorespunzator. Comportamentul tău și condițiile de utilizare a produsului sunt deci determinante.
Fii atent și ia-ti toate precauțiile necesare când utilizezi un produs!
Precauții
Nu exista risc zero! Este imposibilă garantarea siguranței unui produs sau a unui serviciu. Prin urmare, trebuie să fii atent și să-ți iei anumite precauții.


1. Ce precauții trebuie să-ți iei?
1) Citește și urmează instrucțiunile vânzătorului și/sau ale fabricantului
Trebuie să fii atent atunci când utilizezi un produs sau un serviciu, în special în momentul primei utilizări. Citețte cu atenție instrucțiunile, indicațiile de pe eticheta, verifică data până la care poate fi folosit, vârsta minimă pentru utilizarea unei jucării etc. Respectă toate sfaturile care privesc utilizarea produsului. Siguranță nu iti este garantată de vânzător decât în acest cadru.
2) Fii foarte atent în ceea ce îi privește pe copii
Anumite produse se pot dovedi periculoase în cazul unei utilizări necorespunzătoare, de exemplu îngurgitarea anumitor produse de întreținere, a unor elemente de mărime mică etc. Până la o anumită vârstă, copiii au tendința de a băga în gura tot ce găsesc. Dacă se găsesc copii în anturajul tău, fii foarte atent la produsele pe care le utilizezi și depozitează-le acolo unde ei nu pot avea acces la ele.
3) Fii foarte atent în privința serviciilor
În privința siguranței produselor au fost adoptate multe norme și măsuri. Spre deosebire de acestea, în cazul serviciilor există destul de puține reguli. în consecință, fii atent!

2. Anumite produse prezintă mai multe riscuri. Care?
1) Produsele non-europene
Obligația generală de siguranță a produselor și cerința unui nivel ridicat de protecție a sănătații și siguranței consumatorilor nu se aplică decât pentru produsele comercializate pe teritoriul Uniunii Europene. Produsele achiziționate din alte țări nu sunt supuse în mod necesar acelorași cerințe.
2) Produsele noi
Producătorii nu dispun încă de toate datele necesare pentru a determina riscurile specifice legate de utilizarea acestor produse. De asemenea, autoritățile încă nu au avut ocazia să adopte normele necesare, dacă este cazul.
3) Produsele a căror cerere este în creștere
În acest caz, producția este accelerată. Eventual, noi producători pot aparea pe piață. Este mai dificil pentru autorități să asigure o supraveghere eficientă în acest caz.
Un exemplu special: securitatea jucariilor

Jucăriile sunt destinate unei categorii speciale de consumatori: copiii.
Pentru ca siguranța lor să fie asigurată la cel mai înalt nivel, au fost adoptate măsuri speciale.
1. Obligația specifică de securitate
Aproape orice obiect poate deveni o jucărie în ochii copiilor. Imaginația îi poate conduce să le dea obiectelor o utilizare neprevazută: o salatieră poate deveni o cască de astronaut extraordinară sau o piscină gonflabila se poate transforma într-o lume subacvatică minunată.
Legea are totuși o viziune mai restrânsă și nu vizează decât jucăriile create sau destinate în mod clar utilizării în jocul copiilor mai mici de 14 ani.
Jucăriile care răspund la această definiție trebuie să respecte anumite criterii:
- Trebuie să raspundă unor cerințe esențiale de siguranță, între altele să-i protejeze pe utilizatori împotriva riscurilor pentru sănătate și a riscurilor de rănire. Aceste cerințe depind de utilizarea prevazută sau previzibila a jucăriei, de vârsta copiilor cărora le este destinată jucăria și de comportamentul previzibil la aceasta vârstă.
- Dacă este cazul, trebuie specificată o vârstă minimă de utilizare.
- Trebuie aplicat marcajul CE pentru a garanta ca jucăria raspunde acestor cerințe.
Aceste criterii sunt mai stricte decat obligația generală de siguranță deoarece comportamentele care trebuie avute în vedere pentru evaluarea riscurilor posibile sunt mai numeroase.
2. Precauții
În ciuda regulilor de siguranță care trebuie respectate, accidentele legate de jucării rămân relativ frecvente.
Fii atent atunci când cumperi o jucărie! Verifică în special:
- Vârsta recomandată (sau nerecomandată) pentru utilizarea jucăriei;
- Dacă exista elemente detașabile pe care copilul ar putea să le înghită;
- Dacă plușul iți pierde sau nu din fire;
- Dacă cusăturile sunt suficient de solide, accesoriile (ochi etc.) bine fixate și eventualul compartiment pentru baterii bine închis;
- Dacă există margini ascuțite;
- Dacă nu există găuri, sfori sau elastice în care copilul ar putea să-și prindă degetele sau capul.
- Fii atent în mometul utilizării jucăriei de către copil!
- Citește cu atenție instrucțiunile de utilizare. Anumite jucării trebuie folosite sub supravegherea unui adult, precum cutiuța micului chimist sau trebuie asamblate după reguli exacte, precum un leagăn.
- Impune-i să utilizeze echipament de protecție dacă este necesar, de exemplu o cască pentru a merge cu bicicleta;
- Ai grija ca cei mici să nu împrumute jucăriile de la frații lor mai mari ;
- Explică copilului eventualele riscuri ale jucăriei.
Accidente adevărate
- Adormind, un copil si-a prins degetul într-o gaură a animalului său de pluș. Dimineața, degetul său era albastru.
- Damian, de 4 ani, a primit un labirint cu bile de ziua sa. A lăsat să cadă câteva bile și sora sa de 9 luni a înghițit una. A trebuit să fie spitalizată mai multe zile.
- Veronica a suferit arsuri pe coapse după ce s-a jucat, în pantaloni scurți, pe toboganul metalic din gradină, care a fost expus la soare.
- Un copil de 6 luni a decedat, sufocat de firele din ursul său de pluș.
Fii atent!

Pentru a-ți asigura un nivel suficient de siguranță, produsele comercializate în cadrul Uniunii Europene trebuie să repecte criterii exacte. În cadrul acestui nivel, vei găsi informații asupra acestor criterii și asupra modului în care statele verifica conformitatea produselor.
Regulile de securitate

Toate produsele și serviciile comercializate în cadrul Uniunii Europene trebuie să fie sigure.

1. Cum știi dacă un produs sau serviciu este sigur? Care sunt elementele pe care trebuie să le ai în vedere?
Produsul trebuie avut în vedere global. Pentru a stabili dacă un produs este sigur, trebuie ținut cont de:
- Caracteristicile sale (compoziție, ambalaj, condiții de asamblare, de întreținere etc.);
- Efectele sale asupra altor produse în cazul unei utilizări împreună cu acestea;
- Prezentarea sa (etichetare, instrucțiuni de utilizare și distrugere)
- Categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii și persoanele în vârstă.

2. Ce cerințe privind securitate trebuie să respecte producătorul?
Trebuie deosebite două situații:
1. Există cerințe specifice la nivel european
Dispoziții comunitare specifice impun cerințe fie pentru anumite riscuri, fie pentru anumite categorii de produse sau servicii.
Exemplu: Directiva 88/378/CEE prevede că “Jucăriile destinate utilizării în apă puțin adâncă și destinate să țină sau să susțină un copil în apa trebuie să fie concepute și fabricate astfel încât să se reducă, pe cât posibil, ținând seama de utilizarea recomandată a jucariilor, riscurile legate de pierderea flotabilității jucăriei și de pierderea sprijinului dat copilului.“
Pentru îndeplinirea acestor cerințe sunt elaborate standarde și reguli de către organismele de standardizare. Aceste standarde sunt specificații tehnice care trebuie respectate în momentul proiectării și al fabricării produselor sau al prestării serviciilor. Standardele nu sunt obligatorii, decât pentru jucării și aparatele electrocasnice pe care trebuie aplicat marcajul CE.
Organismul european de standardizare este Comitetul European de Standardizare (CEN). În tara noastra organismul de standardizare este Asociația de Standardizare din România (ASRO).
Dacă aceste norme tehnice sunt respectate, produsele sau serviciile sunt prezumate a fi conforme cu cerințele stabilite de dispoziția comunitară. Dacă producătorul alege să-și fabrice produsele sau să-și presteze serviciile într-un alt mod, el va trebui să dovedeasca faptul că există conformitate cu cerințele actului comunitar.

2. Dacă nu există cerințe specifice la nivel european, atunci se aplică obligația generală de securitate

Pentru a ști dacă un produs este sigur, trebuie urmărite:
- Normele tehnice existente;
- Recomandările Comisiei Europene;
- Codurile de bună conduită în vigoare în sectoarele vizate;
- Starea actuală a cunoștințelor tehnice;
- Securitatea la care consumatorii se pot aștepta în mod rezonabil.
- Și serviciile trebuie să fie sigure.
Obligațiile generale de securitate: supravegherea la nivel național

O supraveghere efectivă și eficientă este o condiție esențială pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție. Această supraveghere este exercitată la nivel național și coordonată la nivel european.

1. Care sunt obligațiile Statelor Membre?
Statele Membre ale Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru ca producătorii și distribuitorii să-și respecte obligațiile (vezi unitatea “Obligația generală de siguranță“).
Pentru aceasta, statele trebuie:
- să stabilească autoritățile competente pentru a controla respectarea obligației generale de siguranță. Aceste autorități trebuie să urmarească evoluția cunoștințelor științifice și tehnice privind siguranța produselor și serviciilor.
- să pună în funcțiune un sistem de control al pieței. Controalele sunt efectuate fie aleator, fie pe baza sesizărilor, a accidentelor sau a notificărilor venite din alte țări.
- să stabilească o structură pentru primirea și asigurarea urmăririi sesizarilor consumatorilor referitor la siguranța produselor și a serviciilor;
- să stabilească o structură pentru colectarea informațiilor de la producători și distribuitori. Aceștia au obligația de a informa autoritățile atunci când constată că un produs prezintă riscuri incompatibile cu obligația de siguranță.
- să colecteze datele referitoare la accidente în care pot fi implicate produse sau servicii și să le analizeze. O analiză a acestor date poate releva pericolul prezentat de anumite categorii de produse sau servicii și astfel permit luarea măsurilor necesare pentru prevenirea altor accidente.

Nu ezita să avertizezi autoritățile competente dacă ai informații că un produs sau un serviciu nu este sigur.

2. Ce măsuri pot lua autoritățile naționale?
În afara măsurilor necesare pentru supravegherea pieței, autoritățile pot acționa pentru a preveni sau pentru a face să înceteze un pericol identificat.
Pentru prevenire, autoritățile naționale pot:
- să stabilească condiții specifice de comercializare (compoziție, fabricare, tratament, transport, etichetare etc.);
- să oblige vânzătorul să-i informeze pe consumatori fie în momentul vânzării (etichetare), fie printr-o campanie de informare;
- să stabilească proceduri prealabile punerii pe piață, de exemplu analize efectuate de un laborator acreditat;
- să ordone retragerea de pe piață sau suspendarea comercializării produselor sau serviciilor suspecte, pentru a se putea realiza verficările necesare.
Ca urmare a apariției unui pericol, autoritățile pot:
- să interzică punerea pe piață a produsului sau serviciului, temporar ori permanent;
- să limiteze comercializarea, impunând respectarea anumitor condiții;
- să ordone difuzarea unor avertismente sau a unor informații despre precauții în ceea ce priveste utilizarea;
- să aplice sancțiuni operatorilor economici în culpă.
Autoritățile trebuie să consulte operatorii economici în culpă înainte de luarea oricărei măsuri.
Supravegherea pieței la nivel european

Uniunea Europeana a stabilit reguli de securitate pentru produsele sau serviciile comercializate pe teritoriul său. Supravegherea aplicării acestor reguli este asigurată de Statele Membre și este coordonată la nivel european.

1. De ce a fost stabilită o supraveghere europeana?
Colaborarea intre autoritățile naționale de supraveghere este necesară pentru asigurarea unui nivel ridicat de siguranță a produselor și serviciilor.
Fiecare Stat Membru trebuie să colecteze informații referitoare la produsele puse pe piața națională și să ia măsurile necesare pentru ca toate produsele comercializate să fie sigure (pentru mai multe detalii, vezi unitatea “Supravegherea la nivel național“).
Odată produsul pus în comercializare pe piața unui Stat Membru, acesta poate circula liber pe tot teritoriul Uniunii. Este necesar deci ca acțiunea Statelor Membre să fie coordonată și să se asigure o circulație eficientă a informațiilor în cazul apariției unei lipse de conformitate a produselor.

2. Ce măsuri au fost luate pentru asigurarea supravegherii?
1. Cooperarea administrativă
Autoritățile naționale de supraveghere și Comisia cooperează pentru a asigura o aplicare corectă și uniformă a regulilor de siguranță. Acestea fac schimb de informații la cerere sau în cadrul diferitelor mecanisme constituite.

2. Controlul măsurilor care restrâng libertatea de circulație a produselor
Comisia Europeana este cea care asigură controlul în cadrul unor proceduri diferite.
Procedura clauzei de salvgardare
Când o autoritate națională de supraveghere constată că un produs prezintă un pericol important, ea trebuie, fie să restrângă sau să interzică punerea acestuia pe piață, fie să-l retragă de pe piață. În acest fel pune în miscare clauza de salvgardare.
Statul Membru trebuie apoi să avertizeze imediat Comisia Europeană. Aceasta începe prin a verifica pertinența măsurii. În cazul în care consideră masura justificată, avertizează celelalte State Membre pentru a putea lua măsuri similare.
Protecția marcajului CE

Statele Membre pot lua măsuri restrictive în cazul în care consideră aplicarea marcajului CE incorectă. Comisia controlează dacă aplicarea marcajului este într-adevar neconformă și dacă măsurile erau justificate.

Sisteme de schimb de informații

1) Sistemul RAPEX
Este un sistem de schimb rapid al informațiilor. Obiectivul său il reprezintă administrarea situațiilor urgente provocate de produse de consum care prezintă un pericol grav și imediat pentru sănătatea și securitatea consumatorilor.
Sistemul RAPEX se limitează la cazurile în care:
1.un produs prezintă un pericol grav și imediat;
2.efectele pericolului sunt susceptibile de a depasi teritoriul Statului Membru în cauză.
Funcționarea sistemului RAPEX este stabilită de Anexa II la Directiva 2001/95/CE.

2) Sistemul de supraveghere a dispozitivelor medicale
Acest sistem permite schimbul oricărei informații privind incidente provocate de astfel de dispozitive și care pot sau ar putea să determine o degradare importantă a stării de sănătate a pacientului ori a utilizatorului.
Alte sisteme care funcționează la nivel comunitar
- Sistemul IDB, fost EHLASS (supraveghere a accidentelor casnice). Acest sistem nu este aplicat într-un mod eficient și nu continuă decat în câteva state ale Uniunii Europene.
- Sistemul ICSMS (platforma pentru schimbul de informații via internet)
Răspunderea pentru pagubele generate de produse cu defecte

Capul ciocanului tău nou se desprinde și te răneste. Poți solicita repararea prejudiciului astfel provocat grație mecanismului răspunderii pentru pagubele generate de produse cu defecte.

1. Ce este răspunderea pentru pagubele generate de produsele cu defecte?
Este vorba de un dispozitiv legal care obligă, cu respectarea anumitor condiții, producătorul să repare prejudiciul generat de un defect al produsului său.

2. Ce este un produs cu defect?
Este un produs care nu oferă siguranța la care consumatorul se poate aștepta în mod legitim.
Faptul că există un model mai perfecționat nu este suficient pentru angajarea răspunderii producătorului. Trebuie să se țină cont de toate circumstanțele, în special de prezentarea produsului, de momentul punerii în circulație și de utilizarea sa preconizată.

Ce condiții trebuie respectate?
Persoana care a suferit prejudiciul trebuie să probeze:
- că produsul prezenta un defect;
- că a suferit un prejudiciu susceptibil de a fi reparat în temeiul acestui tip de răspundere;
- că prejudiciul a fost cauzat de produs (legătura de cauzalitate).
Aceste trei condiții trebuie sa fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea angaja răspunderea producătorului.
Nu este necesar ca producătorul să fi fost neglijent. Nu trebuie să fi existat o culpă a acestuia. în schimb, dacă victima sau un terț a contribuit la provocarea prejudiciului, răspunderea producătorului ar putea fi atenuată.

3. Cum funcțtionează răspunderea pentru pagubele generate de produse cu defecte?
1. Ce tipuri de prejudiciu pot fi reparate?
La nivel european, se poate cere repararea întregului prejudiciu:
- fizic: leziuni corporale și deces;
- material: pagube provocate bunurilor destinate unei utilizari private, altele decât produsul cu defect.
2. Prejudicii ce nu pot fi reparate sau răniri
În unele situații, prejudiciile nu pot fi reparate ““ de exemplu: aparatura casnică defectă a cauzat producerea unui incendiu; un aparat electric cauzează pierderea unui membru, a unui deget sau ochi. În asemenea cazuri, tot producătorul este responsabil și trebuie să platească daune consumatorului. Din fericire asemenea cazuri sunt rare, dar rezolvarea lor ia mult timp și deseori implica și deschiderea unui proces.

Cine este responsabil pentru un produs defect?
In principiu, raspunde producătorul produsului cu defect, care trebuie să repare prejudiciul.
Cine este considerat producător:
- orice persoană care participă la procesul de fabricare sau producție: fabricantul produsului finit sau al uneia din componentele sale, producătorul unui materii prime care intervine în fabricarea produsului
- orice persoană care își aplică denumirea, o marcă sau orice alt semn distinctiv pe produs
importatorul care comercializează produsul pe piața comunitară, atunci când vine dintr-o țară terță.
Dacă producătorul nu poate fi identificat, fiecare furnizor poate fi considerat răspunzator, cu excepția cazului în care indica, într-un termen rezonabil, identitatea producătorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul.
În anumite circumstanțe producătorul este exonerat de răspundere. Lista cazurilor de exonerare este stabilită în art. 7 din Directiva 85/374 și în art. 7 din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte. Sunt cazuri în care producătorul nu are nici o posibilitate pentru a impiedica apariția defectului.
Dacă acțiunea unui terț a contribuit la provocarea prejudiciului, răspunderea va fi împarțită.

Cum se poate acționa împotriva producătorului?
Victima prejudiciului trebuie să introducă o acțiune în instanță pentru a-și valorifica drepturile.
Aceasta acțiune face obiectul unui dublu termen de prescripție:
- trebuie introdusă în termen de 3 ani de la momentul în care victima a avut cunoștință de prejudiciu, de defect și de identitatea producătorului;
- nu poate fi introdusă după 10 ani de la punerea în circulație a produsului.
Persoana prejudiciată trebuie să probeze existența prejudiciului, a defectului și legătura de cauzalitate (vezi “Ce condiții trebuie respectate?“).